Aşa cum am mai spus, liderul Joseph Bates i-a
întâlnit pentru prima oară pe liderul White şi pe soţia lui în 1846.
El ţinea Sabatul şi i-a forţat şi pe ei să-l
ţină. La început nici unul din ei nu i-a dat o importanţă
prea mare dar l-au acceptat ca să-i facă pe plac lui Bates, deoarece
era important să câştige influenţa lui. Doamna White avea
viziuni despre care Bates nu credea că vin de la Dumnezeu; dar erau
nerăbdători să-l convingă că aşa era. Bates
fusese căpitan pe mare şi învăţase despre stele; de fapt
era pasionat de astronomie. În prezenţa doamnei White şi a altora,
vorbea adesea despre diferite planete, poziţiile lor, lunile lor, şi
„cerurile care se deschid”. În cartea lui "A doua mare mişcare
adventistă" pagina 260, liderul J.N. Loughborough, cel mai mare
exponent şi apologet al doamnei White, o citează pe o anume
doamnă Truesdale:
"Ştiam cu toţii că căpitanul Bates era un mare iubitor al astronomiei, căci adesea ne învăţa cu privire la poziţia multor corpuri cereşti."
Se pare că doamna White nu acorda nici o
atenţie acestui subiect şi nici nu părea să fie
interesată de el. Dar în curând, a avut o viziune despre diferitele
planete, dup cum spune Loughborough la pagina 258 a cărţii citate mai
sus:
"Într-o seară, la conferinţa menţionată mai sus [Topsham, Maine, 1846], în casa domnului Curtis, şi în prezenţa liderului (Căpitanului) Bates care nu se hotărâse încă în privinţa acestor manifestări, doamna White, în timpul viziunii, a început să vorbească despre stele, oferind o descriere strălucitoare a inelelor rozalii pe care le-a văzut la suprafaţa unei planete şi a adăugat 'Văd patru luni.' 'O,' spuse liderul Bates, 'vede Jupiter.' Apoi, după nişte mişcări ca şi cum ar fi călătorit prin spaţiu, a început să descrie inelele în toată frumuseţea lor atât de deosebită şi a spus 'Văd opt luni.' 'Îl descrie pe Saturn.' A urmat o descriere a lui Uranus cu cele şase luni, apoi o descriere minunată a „cerurilor care se deschid”.
Era de ajuns şi şi-a împlinit scopul.
Liderul Bates se convinsese şi a început să creadă cu tărie
în viziunile ei.
Dar care sunt faptele? Doamna White n-a văzut
decât ce credeau şi ce vorbeau însoţitorii ei . Dacă Dumnezeu
i-ar fi dat viziunea aceea despre planete şi numărul lunilor
fiecăreia, El i-ar fi dat numărul corect în fiecare caz şi
astfel ea ar fi arătat ceea ce nu ştiau astronomii de atunci dar au
descoperit mai târziu. Acest lucru ar fi dovedit că viziunea ei era de la
Dumnezeu. Dar, pentru că s-a înşelat, s-a dovedit că Dumnezeu
n-avea nici un rol în această viziune. Această viziune era ca şi
restul revelaţiilor ei; pur şi simplu vedea ceea ce studiaseră,
ceea ce credeau şi despre ce vorbeau alţii atunci. Fie că a
pretins că a văzut toate astea pentru a a-l câştiga pe liderul
Bates, fie că într-adevăr şi-a imaginat că le-a văzut,
e un fapt dovedit că afirmaţia ei referitoare la numărul lunilor
fiecărei planele era incorectă şi nu coincide cu ceea ce
ştim despre ele. Fapte clare care nu pot fi negate dovedesc că nu ne
putem baza deloc pe revelaţiile ei. Iată aceste fapte adunate de E.E.
Frank, din New York City: "Jupiter are nouă luni în loc de patru;
Saturn are zece luni în loc de opt şi Uranus are doar patru luni în loc de
şase." Iată cum au fost făcute aceste descoperiri:
Jupiter. În 1892, Bernard, la Observatorul Lick, a
descoperită cea de-a cincea lună a lui Jupiter; în 1905, Perrine, la
acelaşi observator, le-a descoperit pe a şasea şi a şaptea;
în 1908, Melotte a descoperit-o pe a opta la Greenwich; şi în 1914,
Nickolson, la observatorul Lick, a descoperit-o pe a noua.
Saturn. În 1899, Prof. W.H. Pickering a descoperit
a noua lună a lui Saturn, şi în 1905, pe a zecea.
Uranus. Sir Wm. Herschel a descoperit două
din cele mai mari luni ale lui Uranus, şi a presupus că a mai
văzut încă patru, lucru care a ost crezut până în 1851, cinci
ani după viziunea doamnei White. În 1851, Lassell a dovedit că Uranus are doar patru
luni.
Pentru mai multe informaţii şi pentru a
vedea numele acestor sateliţi vezi "Manualul de Astronomie" al
lui Charles Young, Ph.D., LL.D., fost profesor de astronomie la universitatea
Princeton.
[Nota editorului: Descoperiri
recente arată că Jupiter are 16 luni, saturn cel puţin 18
şi Uranus 15. Uranus mai are şi inele care nu sunt menţionate de
doamna White]
Concluzia e clară – pretenţia doamnei
White era falsă. Nu l-a văzut pe Jupiter, căci Jupiter are
nouă luni în loc de patru, cum a zis ea. Nu l-a văzut pe Saturn,
căci Saturn are zece luni în loc de opt (şapte), după cum a
pretins că a văzut ea. Nu l-a văzut pe Uranus căci Uranus
are doar patru luni în loc de şase, cum a pretins ea. Şi totuşi
ea susţine că Domnul i-a arătat toate aceste lucruri într-o
viziune.
Această viziune a lunilor, ce corespunde
exact cu ceea ce credea liderul Bates, l-a convins că viziunile veneau de
la Dumnezeu. A întrebat-o dacă studiase vreodată astronomia şi
ea i-a răspuns că nici măcar nu-şi aminteşte să
se fi uitat vreodată într-o carte de astronomie. A fost mulţumit cu
acest răspuns. Dar putea foarte bine să fi învăţat toate
astea din conversaţiile avute cu el. Descoperiri recente au arătat
că atât Jupiter, cât şi Saturn au mai multe luni decât a spus ea.
Liderul Loughborough e nevoit să mărturisească acest lucru.
Într-o notă de subsol de la pagina 258 din cartea lui deja
menţionată, el spune: "Au mai fost descoperite şi alte luni
ale lui Jupiter şi Saturn."
De fapt, chiar doamna White, relatând această
viziune, l-a descris pe Saturn având doar şapte
luni, numărul specificat atunci de astronomi. Iată propriile ei
cuvinte din "Scrieri timpurii" pagina 32: "Am fost dusă
apoi într-o lume care avea şapte luni."
Dar până să-şi scrie liderul Loughborough cartea "Înălţarea
şi progresul adventiştilor de ziua a şaptea", fusese
descoperită altă lună şi editorii au avut curajul să-i
schimbe cuvintele ca să sune"Văd opt luni." (Vezi pagina 126 din acea lucrare) Asta se întâmpla
în 1892. Când liderul Loughborough şi-a revizuit cartea în 1905 şi a
scos-o cu alt titlu, alte luni ale aceste planete fuseseră descoperite.
Descoperirile progresive din astronomie după
ce doamna White a avut acea viziune au dovedit că revelaţia ei era
falsă. Dar era o lovitură de maestru să câştige un
convertit cu influenţă pentru cauza ei. Şi a reuşit, cu
toate că era o fraudă.
Dacă liderul Bates ar fi în viaţă
azi, ar fi nevoit să respingă pretinsa ei viziune a planetelor ca
fiind falsă, date fiind contradicţiile datelor cunoscute, descoperite
de la moartea lui.
Revelaţiile şi viziunile ce pot fi
produse la cerere pentru a se potrivi unei ocazii, pot fi puse la îndoială
cu uşurinţă, la fel cum pot fi puse la îndoială
şoaptele şi ocheadele spiritelor familiare care vin când sunt
chemate.